Connector 2017: o viziune proaspătă despre calitatea în educație

Autor: Radu Simion

Între 3 și 8 iulie am participat, în București, la trainingul Erasmus+ „CONNECTOR 2017- The new Learning Experience, 4th edition” organizat de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale. La ediția din acest an au participat 85 de traineri, educatori, lucrători de tineret, formatori voluntari și lideri ai unor organizații care se ocupă cu activități de voluntariat ori de educație. Printre țările participante s-au aflat România, Croația, Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Italia, Irlanda, Lituania, Macedonia, Polonia, Spania, Suedia și Slovenia, fiecare participant, indiferent de naționalitate și formare profesională dovedindu-se important în cadrul puzzle-ului educațional și creativ dezvoltat în cadrul proiectului.
Printre obiectivele acestui eveniment pot menționa acelea legate de crearea unui spațiu deschis dialogului și împărtăşirii unor metode, instrumente și practici care pot eficientiza și simplifica învățarea din non-formal, formal şi informal, identificarea problemelor din cadrul organizațiilor din care participanții fac parte și găsirea de soluții pentru acestea și nu în cele din urmă, oferirea unui set de metode și principii cu largă aplicabilitate în sfera educațională, dar și contextual, pentru anumite dileme specifice.
Pentru că aceste obiective să fie atinse, proiectul a fost conceput pe structura a 8 workshopuri paralele: dezbatere (debate), teatru forum (forum theatre), facilitare grafică (graphic facilitation), Biblioteca Vie (living library), teatru de improvizaţie (improvisation theatre), comunicare non-violentă (non-violent communication), photovoice (o tehnică ce combina fotografia cu storytelling) şi animaţie socio-educațională (socio-educational animation). Organizarea a fost excelentă, iar pe traineri i-am simţit aproape de sufletul şi de interesele noastre, disponibili pentru orice curiozitate de-a noastră, răbdători şi cu mult simt al umorului; i-aş aminti aici pe Raluca Turcu (cu care am lucrat în cadrul Bibliotecii Vii), Bogdan Romanică, Paul Ardeleanu, Ana-Maria Grădinaru, Andra Tănase, Mihaela Sârbu, Răzvan Olaru, Romina Matei şi Oana Preda. Am optat pentru Bilbioteca Vie (living or human library), tehnică dezvoltată iniţial de organizaţia daneză “Stop the violence” cu scopul declarat de a educa tinerii în vederea prevenirii violenţei, a conştientizării prejudecăţilor, stereotipurilor şi discriminărilor, în ideea respectului pentru demnitatea umană şi libertăţile sale.
Biblioteca Vie funcţionează ca orice altă bibliotecă- cititorul intră şi alege o carte în funcţie de interesele, curiozităţile şi nevoile sale, bibliotecarul i-o înmânează iar la final, după parcurgerea cărţii, o aduce înapoi. Marea diferenţă este urmatoarea- cărţile sunt vii, adică oameni care îşi povestesc istoria de viaţă, angajându-se într-un dialog personal, profund cu cititorii. Tehnica bibliotecii vii este interesantă deoarece creează un spaţiu confortabil pentru dialog, lărgeşte percepţia cititorilor şi a cărţilor asupra unor situaţii de viaţă particulare, formând şi stimulând dialogul interpersonal, încrederea, toleranţa şi compasiunea între oameni. După două zile de organizare a bilbiotecii, partea de implementare m-a găsit Carte Vie pentru cei dispuşi să îmi citească povestea, “Discovering yourself through nature” (“Descoperindu-te prin intermediul naturii”). Confesiunile profunde pe care le-am împărtăşit cititorilor au avut ca punct central ideea de creştere interioară, de dezvoltare a unei filosofii de viaţă care să pună împreună grija, emoţiile şi curiozitatea într-un model fluid, organic, plin de vitalitate şi curiozitate copilărească. “Discovering yourself through nature” este despre lupta împotriva nepăsării, despre a te poziţiona corect faţă de nevoile tale fără a-i prejudicia pe cei din jur şi fără a face rău naturii, este despre combaterea tenditei de a sta prin entuziasm, bucurie şi flexibilitate. Unul din aspectele importante ale învăţării este generarea unui context care să faciliteze apropierea, comunicarea şi crearea de semnificaţii; înţelegerea apare ca rezultat al conjuncturii fericite dintre curiozitatea observatorului, mediul care se “lasă” observat şi educatorul care creează punţi între cei doi.
Reflecţia asupra experienţei şi capacitatea de a crea autonomie de învăţare conduc la transformare, la creştere. Natura este, din acest punct de vedere, un excelent mediu de învăţare, fiindcă tot acest contact direct stimulează capacitatea estetică de uimire şi admiraţie, creează o deschidere sensibilă a copiilor faţă de lume şi dezvolta aptitudini, atitudini şi trăiri autentice. Prin lecţia naturii învăţăm despre linişte şi rolul solitudinii în sănătatea mentală şi emoţională a copiilor și adulților, învăţăm despre simbioză, despre echilibrele fragile şi cum le putem întreţine şi despre a ne asuma bucuria de a trăi fără a face rău. Pentru mine, este vital ca, în natura ideii de educație, să se înțeleagă faptul că spatiul de învățare nu trebuie să fie sinonim cu sala de clasă; educația experențială în natură creează acel „sense of place”, pe care l-aș traduce prin sentimentul de a aparține acestei lumi în mod holist (nu numai comunitatea antropică, umană, ci și comunitatea naturală), că poziția noastră în relație cu celelalte organisme vii nu este una de dominanță, ci mai degrabă de parte componentă. Pentru ca cei mici să aprecieze estetic și spiritual natura e nevoie ca aceștia să aibă contact cu ea: să observe fenomene, să își pună întrebări, să se lase mirați, să cerceteze cu o lupă ori cu monoclul diferite aspecte care îi fac curioși, să adoarmă la umbra unui stejar, să asculte cu ochii închiși și cu porii deschiși, să învețe despre ritm, timp și cicluri, să capete încredere în procese, să se poată orienta în funcție de semnele naturii, înțelegând în mod unitar o lume care deseori, în mod eronat, este trimisă la liziera intereselor noastre. Experiența naturii este, în fapt, o încercare de recuperare a firescului, a normalului într-o lume ce manifestă tot mai pregnant un soi de analfabetism functional, manifestat prin conformism, insensibilitate și dizarmonie.
Ca rezultat al acestei atitudini relaxate si responsabile faţă de noi şi de ceilalţi înţelegem mai multe despre propria noastră natură, despre frici ori emoții pozitive; astfel, putem oferi, într-o lume marcată de înstrăinare, exploatare, alienare faţă de natură şi mecanizare, un model educaţional sustenabil şi curat. Într-un model educațional sănătos, fiecare copil este important prin el însuși și trebuie ghidat astfel încât să se cunoască mai bine și să-și înțeleagă rolul în tot acest mare Joc, să descopere lumea cu blândețe și responsabilitate. Înţelegerea armoniei înseamnă a ne asuma rolul în tot acest întreg numit Viaţă, iar “Discovering yourself through nature” este despre importanţa fiecăruia, despre unicitate şi despre a fi mulţumit cu locul pe care fiecare dintre noi îl putem gestiona în mod onest, fără anxietăţi, fără tensiuni, ci cu bucurie. Aici, un rol crucial îl joacă starea de spirit a educatorului, capacitatea sa de a pune la dispoziția copiilor contexte relevante, fără a neglija rolul impredictibilului ori asumarea unor riscuri. Entuziasmul reușitei și motivația apar în acest punct, în care copilul descoperă că el își poate fi singur ghid, că poate stabili relații de încredere cu ceilalți ori cu un animal (fie el câine, cal ori un melc), că poate avea în grijă viața unei grădini de legume și că își poate accesa cu succes resursele interioare, formându-și propria imagine despre reușita personală, despre fericirea lui intimă, profundă.
M-am bucurat şi eu de frumuseţea şi delicateţea cititorilor mei, de răbdarea lor şi de comunicarea afectivă care ne-a marcat timpul petrecut împreună citind şi lăsându-mă citit. De asemenea, am simţit CONNECTOR 2017 ca prilej bun de a-mi îmbunătăţi, prin contactul cu atâţia oameni dedicaţi, metodele prin care pot ajunge uşor şi cu sens la copiii ori studenţii cu care lucrez. Ancorat fiind la energia grupului şi a fiecăruia în parte, am putut “lua” tehnici de autocunoaştere, metode de negociere non-violentă, povești de viață care emană forță interioară, fermitate și curaj, strategii relevante de dialog şi…artă: arta de a pune suflet, arta de a face ceea ce iubesc. De aceea sunt aici, la Green!